Traducere de Octavian Cocoş
Te rușinezi că te-ai îndrăgostit
Și astfel te arăți necugetat
Căci dac-ai vrea, de multe ai fi iubit,
Dar nu-ndrăgești niciuna, cum constat;
Căci ai în tine un aşa venin,
Încât chiar contra ta tu unelteşti
Să ruinezi acel frumos cămin
Pe care-ar trebui să îl clădeşti.
O! Schimbă-ţi gândul, să mi-l schimb și eu;
Să poată ura dragostea sluţi?
Rămâi plăcut și blând, cum eşti mereu,
Măcar cu tine generos să fii.
De dragul meu, fă-ţi un urmaş de soi,
Ca frumuseţea să rămână-n voi.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare